Eu consider ca exista si persoane "romantice" si nu in sensul ca iti ofera o floare pe malul marii,la apus.Ci in sensul in care acele persoane traiesc in propriul univers,se simt diferite,nu se integreaza in societate doar din simplul motiv: se considera superiori(genii)-ceilalti oameni fiind considerati mediocrii.Ei vad lumea ca un loc plin de tristete,plin de dezamagire;sunt nemultumiti de conditia lor,dar nu fac nimic ca sa o schimbe...Cauta dragostea la o fata pe care o considera frumoasa,dar nu isi dezvaluie sentimentele fata de ea ci le tin pentru ei ca o povara,ca un spin in suflet (la fel si pt fete>baieti).Aceasta dovedeste ca sunt introvertiti si ca setea lor dupa iubire nu va fi nici macar o data potolita.Sunt in cautarea iubirii perfecte, dar iubirea perfecta este doar o amagire,consider ca nici nu mai e "iubire":cum poti cunoaste dragostea fara ura,cum poti cunoaste bucuria fara tristete?Dragostea o putem asemana cu lumina: daca exista doar lumina,cum ne dam seama ca e lumina(daca noi n-am aflat ce e intunericul)?Lumina fara intuneric e si monotona.
Deci,ei nu cauta dragostea,ci perfectiunea....si stim ca "unu" nu e perfect.
Sa revenim la ideea initiala,cea cu persoane"romantice".O alta caractersitica a lor este faptul ca sunt excesiv de sensibile.Sentimentele si trairile lor sunt exagerate (persoane emotive),frica este exagerata,bucuria poate fi exagerata,tristetea poate fi exagerata.....dar acestea pot cauza probleme mari de sanatate....atat fizica...cat si la nivelul gandirii....Consider ca astfel de persoane au foarte mari sanse sa innebuneasca,mai ales daca trec dintr-o stare in alta (opusa) fara nici un factor care sa ii fi determinat.Suna cam urat,dar ideea e ca daca treci de la bucurie la tristete fara un motiv,inseamna ca e ceva in neregula cu tine.
In concluzie,sunt persoane care au cateva trasaturi comune cu "Dionis".
N.B. Nu toate trasaturile romanticului pot fi intalnite la persoanele "reale".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu